formațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formation, lat. formatic)

1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică.
2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații.
3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni.

angiogliom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiogliome)

1. formațiune tumorală în care țesutul intravascular este de tip glial.

blastofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastophore)

1. cordon ombilical al ovulului.
2. fir care leagă sămânța de pericarp, nutrind-o în tinerețe.
3. formațiune anatomică cu aspect de cordon.

brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

campina

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port. campina)

1. formațiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie.

campinara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port. campinara)

1. formațiune asemănătoare cu gariga, formată din ierburi și esențe lemnoase, din America de Sud.

cingulum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cingulum)

1. formațiune anatomică în formă de cordon.
2. fascicul de fibre situat pe fața internă a emisferelor cerebrale, cu rol important în geneza emoțiilor.
3. proeminență pe fața ovală a incisivilor superiori.