LATI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. lati-, cf. lat. latus „întins”)

1. „lat, plat, larg”.

latice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. lattice)

1. adunarea într-o rețea a mai multor date.
2. (mat.) mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant.

LATICI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. latex, -icis „licoare, lichid”)

1. „latex, suc vegetal”.

laticifer

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT laticifer
2. FR laticifère; lactifère
3. EN laticiferous; lactiferoous; lactiginous; milky; succate; latex-bearing
4. DE milchführend; milchhaltig; milchsafttragend
5. RU содержaщий лaтекс; с млечным соком; выделяющий млечный сок
6. HU tejnedvet szállító

laticifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laticifère)

1. (țesut vegetal) care secretă latex.

laticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laticlave, lat. laticlava)

1. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani.
2. toga însăși.

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).