cochet, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. coquet)
Etimologie: (fr. coquet)
1. care folosește tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care dorește să placă, să fie admirat.
2. (despre lucruri) drăguț, îngrijit, grațios.