OK
X
-POIETIC, -POETIC
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. poietikos „care face, care creează”)
1.
„care
produce,
care
generează”.
poetic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos)
1.
adj.
propriu
poeziei.
2.
(fig.)
demn
a
inspira
un
poet;
(p.
ext.)
încântător,
expresiv,
plastic,
sensibil,
liric.
3.
s.
n.
categorie
estetică
desemnând
genul
poetic.
4.
s.
f.
ramură
a
teoriei
literaturii
care
tratează
despre
creația
poetică.
5.
tratat
despre
creația
poetică.
6.
sistem
de
principii
poetice
caracteristice
unei
epoci
sau
unui
curent
literar;
fel
de
a
scrie
propriu
unui
poet.
7.
parte
a
lingvisticii
care
se
ocupă
cu
raporturile
dintre
funcția
poetică
și
celelalte
funcții
ale
limbajului.
poeticamente
Parte de vorbire:
adv. (înv.)
Etimologie: (it. poeticamente)
1.
într-un
mod
poetic;
din
punct
de
vedere
al
poeziei
sau
în
conformitate
cu
legile
ei;
(înv.)
poeticește.
poetician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (poetică + -ian)
1.
specialist
în
poetică,
ramură
a
teoriei
literaturii
care
tratează
despre
creația
poetică.
poeticitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. poéticité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
poetic,
capabil
să
trezească
emoții,
să
evoce
atmosfere
sugestive.
akmeist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (rus. akmeist)
1.
I.
referitor
la
akmeism,
mișcare
poetică
rusă
care
a
avut
perioada
de
glorie
la
începutul
anilor
1910
sub
conducerea
lui
Nikolai
Gumiliov
și
Serghei
Gorodețki.
2.
II.
adept
al
akmeismului.
3.
(var.)
acmeist.
apoetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (a- + poetic)
1.
lipsit
de
poezie,
de
valoare
poetică.
2.
care
nu
este
poetic.
crepuscular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crépusculaire)
1.
referitor
la
crepuscul.
2.
slab
luminat,
abia
vizibil.
3.
(despre
un
curent
poetic
din
literatura
italiană
de
la
începutul
sec.
XX)
care
manifesta
predilecție
pentru
tonurile
mijlocii,
pentru
vagul
culorii,
pentru
o
banalitate
ostentativă
și
un
prozaism
voit
al
expresiei.
4.
(despre
animale)
care
este
activ
după
apusul
Soarelui.
depoetiza
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dépoétiser)
1.
(despre
cuvinte,
imagini)
a
face
să-și
piardă
însușirea
poetică,
figurată.
eminescianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (eminescian + -ism)
1.
moment
distinct
al
istoriei
literare,
marcat
de
mihai
Eminescu,
expresie
a
geniului
poporului
român,
spirit
enciclopedic,
universal,
care,
prin
originalitate,
prin
simțul
absolut
al
limbii
și
al
muzicalității
poetice,
a
dat
o
maximă
strălucire
romantismului
românesc.
2.
orientare
în
literatura
română
caracterizată
prin
preluarea
și
cultivarea,
uneori
excesive,
a
unor
motive,
teme
etc.
care
aparțin
creației
eminesciene.
3.
totalitatea
particularităților
stilistice
care
caracterizează
opera
lui
Eminescu.
fatrasie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fatrasie)
1.
mică
compoziție
poetică
medievală
constând
dintr-un
ansamblu
de
piese
satirice.