rafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. raffiner)

1. tr. a curăța o substanță, un produs etc. de corpurile străine pe care le conține.
2. tr., refl. (fig.) a (se) face mai fin, mai delicat.

cicloparafină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cycloparaffine)

1. (chimie) compus chimic organic format numai din carbon și hidrogen, cu formula generală C_nH_2n, și ai cărui atomi de carbon formează un lanț care se închide singur; ciclan.

deparafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déparaffiner)

1. a înlătura parafina din uleiurile minerale și din țițeiul parafinos ori de pe pereții tuburilor de sondă.

hidrorafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hydroraffiner)

1. a rafina un produs petrolier prin hidrogenare catalitică.

izoparafină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. isoparaffine)

1. (chimie organică) catenă ramificată de hidrocarburi saturate (tip de ulei mineral derivat din petrol care se găsește în mod obișnuit în creme hidratante, creme de protecție solară, demachiante et cetera); izoalcan.

nitroparafină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nitroparaffine)

1. nitroderivat al unei hidrocarburi parafinice; nitroalcan.

parafina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paraffiner)

1. tr., refl. a (se) acoperi cu un strat de parafină.
2. refl. (despre parafină) a se depune (în procesul de producție a țițeiului).

afinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (afina)

1. acțiunea de a afina; afinaj.
2. operație de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea și rafinarea.

alcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

alexandrinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alexandrinisme)

1. ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al școlii alexandrine.
3. stil ornat, subtil și uneori obscur, propriu poeților greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii.

aulic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aulique, lat. aulicus)

1. de curte; rafinat, elegant.
2. consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ - sfetnic la curtea Habsburgilor.

blanșisare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. blanchissage)

1. operație de rafinare a zahărului.