Dictionar

înfrumusețat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (vb. înfrumuseța)

1. adj. care a devenit mai frumos; împodobit, ornat.
2. s.n. împodobire.
3. înfrumusețare.
 

înfrumusețător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înfrumuseța + -ător)

1. care înfrumusețează.
2. care împodobește.
3. (var.) înfrumsețător, înfrumusețitor.
 

hagiografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hagiographie)

1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților.
2. scriere despre lucruri sfinte.
3. biografie excesiv de înfrumusețată.
 

împodobit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (vb. împodobi)

1. care este gătit, căruia i s-au pus podoabe; ornamentat.
2. înfrumusețat.
3. (s.n.) împodobire.
 

înfrumusețare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. înfrumuseța)

1. împodobire.
2. transformare în mai frumos; înfrumusețat, înfrumușare.
3. (ccr.) podoabă.
4. (ccr.) frumusețe.
 

idealizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. idealiza)

1. transformat de gândire, după un ideal; mai frumos decât în realitate.
2. căruia i se atribuie calități excepționale; înfrumusețat, prezentat în formă ideală, superioară celei pe care o are în realitate.
3. (anton.) dezidealizat.