OK
X
șicana
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. chicaner)
1.
a
face
șicane
(cuiva),
a
căuta
pricină;
a
sâcâi.
șicană
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chicane)
1.
sâcâială
fără
motiv.
2.
(jur.)
obiecție
neîntemeiată;
procedură
artificială;
subtilitate,
tertip.
3.
obstacol
așezat
în
calea
circuitului
unui
fluid
pentru
a-i
reduce
viteza,
a-l
dirija
etc.
4.
serie
de
obstacole
dispuse
pe
un
drum
(de
curse
automobilistice)
pentru
a
impune
un
parcurs
în
zigzag.
șicanator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. chicaneur)
1.
(cel)
care
șicanează,
căruia
îi
place
să
șicaneze.
ergota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ergoter)
1.
a
șicana,
a
sâcâi
pentru
fleacuri.
ergotism 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ergotisme)
1.
manie
de
a
sâcâi,
de
a
șicana.
ergotar
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. ergoteur)
1.
persoană
care,
prin
temperament
sau
deformație
profesională,
ergotează
neobosit
și
despre
orice;
șicanator.
2.
persoană
care
ergotează
(se
ceartă)
constant,
care
iubește
să
ergoteze;
(înv.)
ergotator,
(înv.)
ergotist.
neajuns
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (ne- + ajuns)
1.
greutate,
dificultate,
neplăcere,
necaz.
2.
lipsă,
scădere;
defect,
cusur;
dezavantaj.
3.
a-i
face
cuiva
~uri
=
a-i
cauza
neplăceri,
a-l
șicana.
4.
(înv.
și
reg.)
neagiuns.