Dictionar

dirija

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diriger)

1. a conduce o orchestră, un cor.
2. a conduce, a îndruma.
 

dirijabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dirigeable)

1. adj. care poate fi dirijat.
2. s. n. aerostat motopropulsat, care poate zbura în orice direcție.
 

dirijat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dirija + -at)

1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat.
2. disciplină care studiază tehnica acestei arte.
 

teledirija

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. télédiriger)

1. a dirija de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); a telecomanda.
 

aducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adduction, lat. adductio)

1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului.
2. dirijare a apelor către locul de distribuire.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

autodirijare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + dirijare)

1. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate și dispozitive instalate la bord.
 

autoghidaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoguidage)

1. sistem care permite unui mobil de a-și dirija el însuși mișcarea.
 

autotransfuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotransfusion)

1. dirijare a sângelui de la periferie spre inimă.
2. autohemoterapie.
 

balonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballonnet)

1. cameră de gaz la un dirijabil, care, prin umflare și dezumflare, menține echilibrul în timpul zborului.
2. flotor la extremitățile aripilor unui hidroavion.