OK
X
hidroavion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hydravion)
1.
avion
care
poate
ateriza
și
decola
de
pe
apă.
aterizor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atterrisseur)
1.
(aeronautică)
dispozitiv
plasat
sub
o
aeronavă
(retractabil
în
zbor)
pe
care
se
sprijină
o
aeronavă
când
se
află
la
sol
și
care
permite
acesteia
să
decoleze
și
să
aterizeze
lin
și
fără
riscuri;
tren
de
aterizare.
2.
(prin
analogie)
plutitoare
care
permit
unui
hidroavion
să
aterizeze
lin
pe
apă.
3.
(var.)
aterisor.
balonet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballonnet)
1.
cameră
de
gaz
la
un
dirijabil,
care,
prin
umflare
și
dezumflare,
menține
echilibrul
în
timpul
zborului.
2.
flotor
la
extremitățile
aripilor
unui
hidroavion.
glisaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. glissage)
1.
faptul
de
a
glisa;
glisare.
2.
deplasare
pe
o
suprafață
alunecoasă;
lansare
prin
alunecare
pe
un
plan
înclinat.
3.
acțiunea
de
a
deplasa
la
vale
lemnul
doborât.
4.
alunecarea
unui
hidroavion
pe
suprafața
apei.
hidroplana
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. hydroplaner)
1.
(despre
un
hidroglisor
sau
hidroavion)
a
se
deplasa
plutind
la
suprafața
apei;
a
glisa
pe
suprafața
apei.
redan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. redan)
1.
ieșitură
în
zidul
unei
fortificații.
2.
serie
de
ieșinduri
din
loc
în
loc
într-un
zid
ridicat
pe
un
teren
în
pantă
în
vederea
asigurării
planeității.
3.
motiv
decorativ
sculptat
în
formă
de
dinți,
caracteristic
arhitecturii
evului
mediu.
4.
element
de
construcție
așezat
pe
radierul
unui
disipator
hidraulic
de
energie
a
apei
în
scopul
măririi
efectului
de
disipare
a
energiei.
5.
proeminență
pe
carena
unui
hidroavion
sau
a
unor
ambarcații
care
asigură
alunecarea
pe
apă
cu
o
rezistență
redusă
la
înaintare.
hidroplan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. hydroplane)
1.
avion
construit
pentru
a
se
ridica
și
a
coborî
pe
un
plan
de
apă;
hidroavion.