flotor
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. flotteur)
Etimologie: (fr. flotteur)
1. sferă goală care plutește la suprafața lichidului dintr-un recipient, cu un dispozitiv care indică sau reglează nivelul lichidului; plutitor.
2. corp plutitor atașat unei plase pescărești ori unui dispozitiv lansat pe apă pentru a-i asigura plutirea.
3. baliză plutitoare care marchează punctele periculoase pentru navigație.
4. dispozitiv de plutire a hidroavioanelor.
5. cameră de aer care servește la menținerea pe suprafața apei a ouălor de țânțari.