hidroavion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydravion)

1. avion care poate ateriza și decola de pe apă.

aterizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.
3. (var.) aterisor.

balonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballonnet)

1. cameră de gaz la un dirijabil, care, prin umflare și dezumflare, menține echilibrul în timpul zborului.
2. flotor la extremitățile aripilor unui hidroavion.

glisaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. glissage)

1. faptul de a glisa; glisare.
2. deplasare pe o suprafață alunecoasă; lansare prin alunecare pe un plan înclinat.
3. acțiunea de a deplasa la vale lemnul doborât.
4. alunecarea unui hidroavion pe suprafața apei.

hidroplana

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. hydroplaner)

1. (despre un hidroglisor sau hidroavion) a se deplasa plutind la suprafața apei; a glisa pe suprafața apei.

redan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. redan)

1. ieșitură în zidul unei fortificații.
2. serie de ieșinduri din loc în loc într-un zid ridicat pe un teren în pantă în vederea asigurării planeității.
3. motiv decorativ sculptat în formă de dinți, caracteristic arhitecturii evului mediu.
4. element de construcție așezat pe radierul unui disipator hidraulic de energie a apei în scopul măririi efectului de disipare a energiei.
5. proeminență pe carena unui hidroavion sau a unor ambarcații care asigură alunecarea pe apă cu o rezistență redusă la înaintare.

hidroplan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. hydroplane)

1. avion construit pentru a se ridica și a coborî pe un plan de apă; hidroavion.