Dictionar

craniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)

1. scheletul, sistemul osos al capului.
 

bucraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bucranium, fr. bucrane)

1. motiv ornamental constituit dintr-un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc., în arhitectura antichității și a Renașterii.
 

condrocraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chondrocranium)

1. craniu cartilaginos al embrionului.
 

endocraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. endocrâne)

1. fața internă a cutiei craniene.
 

epicraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicrâne)

1. structură care acoperă craniul.
 

neurocraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. neurocranio)

1. porțiune a cutiei craniene care conține creierul.
 

pericraniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. péricrâne, engl. pericranium)

1. membrană care învelește creierul.
2. periost la suprafața exterioară a craniului.
 

acraniate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acraniens)

1. pl. subîncrengătură de animale cordate primitive, lipsite de craniu.
 

acranie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acranie)

1. monstruozitate caracterizată prin lipsa craniului.
 

acrocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocéphalie)

1. malformație congenitală constând în țuguierea craniului; oxicefalie.
 

acromicrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromicrie)

1. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului.
 

batrocefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (batrocefal + -ie)

1. deformare a craniului caracterizată prin protruzia posterioară a occipitalului.
 

BAZIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. basio-, cf. gr. basis „suport, fundament”)

1. „baza craniului”.