OK
X
dezerta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déserter)
1.
a
fugi
din
armată;
a
fugi
la
inamic
(în
timp
de
război)
ca
militar.
2.
(fig.)
a
părăsi
în
mod
laș
un
loc,
o
funcție,
o
misiune.
defecțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. défection, lat. defectio)
1.
dezertare,
părăsire
a
unui
partid,
a
unei
cauze
etc.
2.
deranjament
care
împiedică
buna
funcționare
a
unei
mașini,
a
unui
aparat
etc.
dezerțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désertion)
1.
acțiunea
de
a
dezerta
și
rezultatul
ei;
dezertare.
2.
(despre
militari)
faptul
de
a
abandona
o
unitate
militară
fără
permisiune.
3.
(fig.)
faptul
de
a
abandona
un
loc,
o
cauză
etc.
latron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. latrones)
1.
(în
Roma
antică)
denumire
dată
hoților,
sclavilor
fugari
sau
soldaților
care
dezertau.