Dictionar

mâncăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (mânca + -ăcios)

1. (persoană) care mănâncă mult și des, lacom la mâncare; (om) mâncău.
 

gurmand, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gourmand)

1. (om) amator de mâncăruri bune; mâncăcios; gurmet.
 

pantagruelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pantagruélique)

1. referitor la personajul Pantagruel și, prin metonimie, la opera lui Rabelais.
2. care are un apetit uriaș, demn de Pantagruel; lacom, mâncăcios, nesătul; (prin ext.) îmbelșugat.
3. (antonime) frugal, simplu.
 

polifag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polyphage)

1. (despre organisme) care parazitează mai multe specii de plante sau animale.
2. cu nutriție variată; (prin general.) cu regim alimentar foarte variat; omnivor.
3. care mănâncă orice, de toate; care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău.
 

vorace

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vorace, lat. vorax)

1. care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios adefag.
2. (fig.) avid, lacom.