Dictionar

mustelide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mustélidés)

1. familie de mamifere carnivore mici, cu corp alungit, suplu: nevăstuica, hermina etc.
 

musterian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moustérien)

1. subetaj al paleoliticului mediu.
 

dipter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diptère/s/, lat. diptera)

1. adj. (despre edificii antice) cu portic înconjurat de două șiruri de coloane.
2. (despre insecte) cu două aripi și cu aparatul bucal adaptat pentru supt.
3. s. n. pl. ordin de insecte, muștele și țânțarii, cu o singură pereche de aripi membranoase și o pereche de balansiere, servind pentru echilibru în timpul zborului.
 

hermelină

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Hermelin)

1. (zool.) mic mamifer carnivor din nordul Europei și din Asia (din familia mustelidelor), care seamănă cu nevăstuica și a cărui blană cafenie-deschisă devine albă iarna (cu excepția vârfului cozii care rămâne negru); hermină.
 

holocren, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (holo- + -cren)

1. (despre izvoare) la care apa mustește din pământ, formând mlaștini cu vegetație și faună sărace.
 

lutră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. loutre, lat. lutra)

1. mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana castanie-roșcată, care se hrănește cu pești; vidră.
 

miază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. myiase)

1. plagă superficială provocată de larvele unor muște.
 

muscide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muscidés)

1. familie de insecte diptere: muștele propriu-zise.