OK
X
camarad, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. camarade, sp. camarada)
1.
tovarăș
de
arme,
de
clasă,
de
studii.
camaraderie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. camaraderie)
1.
legătură
prietenească;
colegialitate.
coleg, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collègue, lat. collega)
1.
camarad
de
studii,
de
muncă,
de
activitate
etc.
colegial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. collégial)
1.
tovărășesc,
camaraderesc.
2.
de
colegiu
(2),
referitor
la
colegiu.
3.
biserică
~ă
(și
s.
f.)
=
biserică
în
care
oficiază
un
colegiu
de
canonici.
colegialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collégialité)
1.
atitudine,
sentimente
colegiale;
camaraderie.
2.
principiu
potrivit
căruia
conducerea
unor
organe
sau
organizații
se
exercită
colectiv.
comiliton
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (it. commilitone)
1.
coleg
din
serviciul
militar,
camarad
de
arme;
tovarăș
de
luptă,
de
idei.
2.
coleg
de
facultate,
de
studii
universitare.
companion, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. compagnon)
1.
camarad,
tovarăș;
însoțitor.
contubernal
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. contubernale, lat. contubernalis)
1.
(la
romani)
militar
care
locuia
împreună
cu
alții
în
același
cort;
camarad
de
cort.
2.
(la
romani)
sclav
(bărbat
sau
femeie)
căsătorit
cu
un
alt
sclav.