Dictionar

irezistibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrésistible, lat. irresistibilis)

1. căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil.
2. (antonim) rezistibil.
 

irezistibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irrésistibilité)

1. însușirea a ceea ce este irezistibil.
 

claustrofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claustrophilie)

1. atracție irezistibilă către încăperi închise.
 

cleptomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cleptomanie)

1. impuls morbid irezistibil de a fura (bani, obiecte etc.).
 

compulsiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compulsif)

1. referitor la compulsiune; compulsional.
2. care se caracterizează prin compulsiune; necontrolat sau reactiv și irezistibil.
3. (med.) sexualitate ~ă = un alt nume pentru hipersexualitate.
4. (psihiatrie) tulburare obsesiv-~ă (TOC) = tulburare care combină idei obsesive (obsesii) și acțiuni repetitive (compulsiuni); nevroză obsesională.
 

dromomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dromomanie)

1. impuls irezistibil de a călători.
 

fascinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinateur, lat. fascinator)

1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
 

fascinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fascination, lat. fascinatio)

1. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva.