Dictionar

crustos; scorțos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crustatus; crustosus
2. FR crouteux
3. EN crustate
4. DE rindig; schorfig; krustig
5. RU инкрустировaнный
6. HU kérges
 

scorțoșat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. scorțoșa)

1. (despre pielea viețuitoarelor) care este aspră, îngroșată, bătătorită, uscată (și crăpată); scorțos.
2. (prin ext.; despre viețuitoare sau părți ale corpului lor) care are pielea scorțoasă.
 

scorțoșenie

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (scorțos + -enie)

1. atitudine distantă, rigidă, lipsită de maleabilitate.
 

elateride

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. elatéridés)

1. familie de coleoptere cu corp alungit și scorțos, cu larve fitofage.
 

scorțoșat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (v. scorțoșa)

1. (despre pielea viețuitoarelor) care este aspră, îngroșată, bătătorită, uscată (și crăpată); scorțos.
2. (prin ext.; despre viețuitoare sau părți ale corpului lor) care are pielea scorțoasă.
 

ojingoș, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (despre un obiect, material etc.) a cărui suprafață prezintă asperități; aspru, scorțos.
 

corticiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. corticiforme)

1. cu aspect de scoarță; scorțos.
 

înscorțoșa

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (în + scorțos)

1. (a prinde sau) a face ca ceva să prindă scoarță.
2. II. a se transforma în scoarță; a deveni scorțos.
 

înscorțoșare

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (înscorțoșa)

1. acoperire cu scoarță; transformare în scoarță; (înv.) scorțoșare.