Dictionar

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

acuarelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquarelliste)

1. pictor în acuarelă.
2. (var.) acvarelist.
 

acvatipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquatypie)

1. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă.
 

kakemono

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kakemono)

1. pictură japoneză pe mătase sau hârtie, executată în tuș sau în acuarelă, care se suspendă vertical pe perete și se poate rula.
 

acuarelizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (din acuarelă)

1. (despre culori) care este diluat în apă, pastelizat.
2. acoperit cu acuarelă.