bufă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. buffa)

1. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc.

bufal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bufalo)

1. mamifer rumegător din familia bovideelor, asemănător cu boul.

bufant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bouffant)

1. (despre pantaloni, mâneci etc.) cu bufă, umflat.

bluzon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blouson)

1. veșmânt militar sau de sport, larg și comod, bufant până la șolduri.

bufant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bouffant)

1. (despre pantaloni, mâneci etc.) cu bufă, umflat.

golf 1

Parte de vorbire:  s. n.  
Etimologie: (engl., fr. golf)

1. joc sportiv care constă în introducerea cu o mică crosă a unei mingi într-o serie de gropițe succesive aflate în teren.
2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanți, care se leagă sub genunchi.
3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care constă în a ajunge de la un cuvânt la altul trecând printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentând metagrama celui precedent.
4. stofă pentru capoate de femei.

polichinelle

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. polichinelle)

1. personaj caraghios din comedia bufă.
2. marionetă cu cocoașă în față și în spate.
3. (fig.) persoană considerată în societate ca un bufon.
4. persoană lipsită de o linie fermă de conduită și de o opinie personală constantă.
5. secretul lui ~ = secret cunoscut de toată lumea.