Dictionar

degrade

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégradé)

1. s. n. estompare treptată a unei culori, a luminii.
2. adj. (despre fire textile) în culori care se estompează treptat.
 

biodegradabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr biodégradable, engl. biodegradable)

1. care se degradează sub acțiunea unor agenți biologici.
2. califică o substanță care poate fi degradată de organismele vii.
3. (prin ext.) califică o substanță care poate fi degradată într-un timp scurt.
 

carbohidrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbohydrase)

1. enzimă care degradează hidrații de carbon.
 

colibacil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colibacille)

1. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri.
 

degradant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dégradant)

1. care degradează; înjositor; degradator.
 

dejecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déjection, lat. deiectio)

1. evacuare a excrețiilor din corp; materia evacuată.
2. scurgeri provenite din industrii, din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurg.
3. con de ~ = grămadă de pietriș, de nisip etc. care se depune în regiunea inferioară a unui torent, având forma unei jumătăți de con turtit; agestru.
4. (pl.) materii pe care le aruncă vulcanii.
 

dermatofitoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dermatophytose)

1. (med.) infecția pielii sau a fanerelor cu dermatofite (ciuperci microscopice parazitare care degradează țesuturile cheratinizate și afectează părul, unghiile și pielea); dermatofiție, dermatomicoză.