OK
X
legitimitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. légitimité)
1.
calitate
a
ceea
ce
este
legitim.
ilegitimitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. illégitimité)
1.
caracter
a
ceea
ce
este
ilegitim,
a
ceea
ce
nu
are
legitimitate;
nelegitimitate.
2.
(antonim)
legitimitate.
ilegitim, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. illégitime)
1.
care
nu
este
legitim,
care
nu
are
legitimitate;
nelegitim.
2.
care
nu
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege.
3.
care
se
află
în
afara
instituției
căsătoriei.
4.
(jur.)
copil
~
=
copil
născut
în
afara
căsătoriei.
5.
(prin
ext.)
care
nu
este
justificat,
care
nu
este
întemeiat.
6.
(antonime)
legitim,
permis.
ilegitimitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. illégitimité)
1.
caracter
a
ceea
ce
este
ilegitim,
a
ceea
ce
nu
are
legitimitate;
nelegitimitate.
2.
(antonim)
legitimitate.
euroscepticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (eng. euroscepticism)
1.
scepticism
față
de
construcția
politică
și
economică
a
Europei
în
general.
2.
scepticism
cu
privire
la
legitimitatea
sau
eficacitatea
instituțiilor
politice
ale
Uniunii
Europene.