Dictionar

plebeic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. plebejisch)

1. referitor la plebe; plebeian.
 

plebeian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. plébéien)

1. I. referitor la plebe; plebeic.
2. (antichitate) referitor la clasa socială cea mai de jos.
3. II. (antichitate) persoană care făcea parte din plebe; plebeu.
4. (prin ext.) cetățean care nu aparține clasei conducătoare.