Dictionar

scamatorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (scamotor + -ie)

1. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate.
2. (fig.) înșelătorie, potlogărie.
 

tripota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tripoter)

1. a se ocupa cu lucruri necinstite, murdare; a umbla cu potlogării; a specula, a falsifica.
 

tripotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tripotage)

1. afacere murdară, necinstită; potlogărie.
 

pungășește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (pungaș + -ește)

1. ca pungașii; în felul pungașilor; hoțește, (rar) potlogărește.
 

șnapanlâc

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (șnapan + -lâc)

1. faptă de șarlatan; șarlatanie, potlogărie.
2. mod de a fi, de a acționa propriu șarlatanilor; șarlatanie.