Dictionar

surprinzător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (surprinde + -/ă/tor)

1. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar.
 

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
 

fenomenal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phénomenal)

1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor.
2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor.
 

sesizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saisissant)

1. surprinzător, mișcător; impresionant, frapant.
 

stranietate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (straniu + -itate)

1. caracter straniu, caracter a ceea ce este ciudat, bizar, surprinzător, neobișnuit; (prin metonimie) ce prezintă un astfel de caracter.
 

uimitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (uimi + -tor)

1. care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); care produce mirare; surprinzător, uluitor.
2. care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat.
 

aiurisant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. ahurissant)

1. care aiurește; care surprinde prin latura sa extraordinară, neașteptată; stupefiant, surprinzător.
2. (antonime) normal, banal.