Dictionar

toreador

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. toréador)

1. persoană care înfruntă, luptă cu taurul conform regulilor tauromahiei; luptător cu taurii într-o coridă; torero.
 

banderilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banderille, sp. banderilla)

1. suliță mică cu un steguleț în vârf, pe care toreadorii o înfig în ceafa taurilor.
 

banderilier

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., sp. banderillero)

1. (tauromahie) toreador care înfige banderilele în taur (pentru slăbirea acestuia).
 

cachetero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sp. cachetero)

1. (tauromahie) pumnal cu care toreadorul ucide taurul în arenă.
 

chulo

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. chulo)

1. (tauromahie) toreador care luptă pe jos, pentru a întărâta taurul cu o pelerină roșie.
 

matador 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. matador, germ. Matador)

1. toreador căruia, în desfășurarea unei coride, îi revine sarcina să ucidă taurul.
2. (ir.) personaj important, conducător etc.
3. (fig.) persoană înzestrată cu calități deosebite, personalitate de prim rang.
 

torero

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. torero)

1. (coridă) cel care se confruntă cu taurul în timpul unei lupte, fie că este matador sau membru al echipei de suport; toreador.