axiomatic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. axiomatique)
Etimologie: (fr. axiomatique)
1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie.