axiomă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. axiome, lat., gr. axioma)
Etimologie: (fr. axiome, lat., gr. axioma)
1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat.
2. (mat.) enunț primar acceptat fără demonstrație, pe baza căruia se formulează o teoremă.