Dictionar

 

pentarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pentarchie)

1. colegiu de cinci magistrați superiori în Cartagina punică.
2. guvernământ de cinci șefi; alianță de cinci națiuni.
 

punic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. punique)

1. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei.
2. (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina.
 

sufet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. suffète, lat. suffes)

1. magistrat suprem în Cartagina, a cărui funcție dura un an.