restituție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. restitution, lat. restitutio)
Etimologie: (fr. restitution, lat. restitutio)
1. readucere în starea inițială, restabilire; restituire.
2. înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător și de la cetățenii acestuia.
3. determinare a unui punct în spațiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziții din spațiu.
4. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părților de organe distruse sau vătămate.
5. revenire la forma inițială a fragmentelor de cromozomi rupte.