Dictionar

acetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétonémie)

1. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.
 

acetonurie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétonurie)

1. (med.) prezența acetonei în urină, întâlnită în diabet, în stările de inaniție et cetera; cetonurie.
 

bromoacetonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromacétone)

1. produs rezultat din acțiunea bromului asupra acetonei.
 

cetenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cétène)

1. gaz cu miros înecăcios obținut prin piroliza acetonei.
 

propilenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. propylène)

1. (chimie) hidrocarbură etilenică nesaturată gazoasă, cu formula semi-structurală CH2 = CH – CH3, derivată din propan, incoloră, utilizată pentru fabricarea acetonei, fenolului, detergenților sintetici, materialelor plastice polimerizate; propenă.