Dictionar

allegro

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. allegro)

1. adv. (muz.) repede, vioi, vesel.
2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.
 

allegretto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. allegretto)

1. adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro.
2. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo.
 

assai

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. assai)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) destul de, suficient.
2. (muzică) se alătură ca augmentativ la cuvântul care indică mișcarea unei melodii.
3. (sintagmă) allegro ~ = mai repede decât allegro.
4. (sintagmă) adagio ~ = mai rar decât adagio.
 

moderato

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. moderato)

1. adv. (muz.) moderat, potrivit, între allegro și andante.
2. s. n. parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest tempo.
 

molto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. molto)

1. (muz.) mult, foarte.
2. ~ allegro = foarte repede; ~ adagio = foarte rar.
 

mosso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. mosso)

1. (muz.) vioi, repede.
2. allegro ~ = mai repede decât allegro; piu ~ = mai vioi, mai repede.
 

piu

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. più)

1. (muz.) mai.
2. ~ piano = mai încet; ~ allegro = mai repede.