Dictionar

anal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anal)

1. referitor la anus.
2. care aparține anusului.
3. sex ~ = act sexual care constă în penetrarea anusului partenerului, în general cu penisul sau folosind un obiect care înlocuiește penisul, cum ar fi un vibrator.
 

anită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anite)

1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.
2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.
 

anorectită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ano- + rectită, cf. fr. ano-rectite)

1. (med.) inflamație a anusului și a rectului.
 

aproctie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aproctie)

1. (med.) lipsa congenitală a anusului sau a orificiului anal.
 

condilom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condylome)

1. tumoare benignă a tegumentelor și mucoaselor la nivelul anusului sau organelor genitale.
 

hemoroizi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémorroïdes)

1. pl. tumori varicoase formate prin dilatarea venelor anusului și rectului.