Dictionar

aromatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aromatiser, lat. aromatizare)

1. a da (unei substanțe) miros plăcut, cu aromate.
2. a transforma într-o hidrocarbură aromatică.
 

benedictină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bénédictine)

1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după rețeta călugărilor benedictini.
 

bergamotă/pergamotă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bergamote, it. bergamotta)

1. soi de pere mari, rotunde, galbene, zemoase și aromate.
2. (adj.) pere ~e.
 

caramelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caramel)

1. bomboană din zahăr ars, cu diferite substanțe aromate.
 

crușon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cruchon)

1. băuturi alcoolice cu fructe dulci și aromate, care se servește, cu sifon sau gheață ori cu vin spumos.
 

diazotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Diazotypie)

1. procedeu de copiere bazat pe sensibilitatea la lumină a substanțelor chimice aromate care conțin grupa diazo în moleculă.
2. reproducere prin acest procedeu.