OK
X
autocunoaște
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (auto1- + cunoaşte)
1.
refl.
a-și
cunoaște
propriul
eu,
propriile
aspirații.
autocunoaștere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. autocunoaște)
1.
faptul
de
a
se
autocunoaște;
cunoaștere
de
către
sine
însuși.
2.
(psih.)
metodă
introspectivă
de
cunoaștere
a
propriei
persoane.
yoga
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. yoga)
1.
școală
filosofică
indiană
cu
tradiții
străvechi,
care
preconizează
adâncimea
autocunoașterii
eului
în
vederea
eliberării
lui
de
contingențele
materiale
și
a
contopirii
cu
spiritul
universal,
prin
extaz
mistic
și
exerciții
fizice,
având
ca
scop
perfecționarea
proceselor
fiziologice
și
psihice
ale
organismului
uman.
autocunoaștere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. autocunoaște)
1.
faptul
de
a
se
autocunoaște;
cunoaștere
de
către
sine
însuși.
2.
(psih.)
metodă
introspectivă
de
cunoaștere
a
propriei
persoane.