Dictionar

carmin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carmin)

1. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei.
2. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie.
 

carminativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. carminatif)

1. (medicament) care favorizează evacuarea gazelor din intestin și calmează durerile intestinale.
 

carminic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carminique)

1. acid ~ = acid extras din coșenilă.
 

coșenilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cochenille)

1. insectă originară din Mexic, care trăiește pe cactuși și din care se extrage carminul.
 

rocardia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. roccardia)

1. plantă erbacee cu flori frumos colorat în alb, galben, roz, roz-purpuriu sau carmin-satinat.
 

aceto-carmin; carmin acetic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aceto-carminum
2. FR carmin acétique
3. EN aceto-carmin
4. DE Karminessigsäure
5. RU aцетокaрмин; кaрминуксуснaя кислотa
6. HU acetokarmin