calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.

carminativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. carminatif)

1. (medicament) care favorizează evacuarea gazelor din intestin și calmează durerile intestinale.

lenitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lénitif, lat. lenitivus)

1. (medicament) care calmează durerile.

periodontal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. périodontal)

1. situat în jurul unui dinte sau al dinților; referitor la durerile de dinți.

rectalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Rektalgie)

1. (med.) termen generic care desemnează toate durerile de rect și anus, oricare ar fi cauzele și manifestările; proctalgie.

sedativ

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. sédatif)

1. I. care este potrivit pentru calmarea durerii sau a excitației unui organ; calmant.
2. care este potrivit pentru calmarea tensiunii nervoase, pentru reducerea anxietății sau pentru depășirea insomniei.
3. (înv.) apă ~ă = medicament preparat din alcool camforat, amoniac și apă sărată, întrebuințat drept calmant în durerile nevralgice și reumatice.
4. substanță care are o acțiune depresivă asupra sistemului nervos central și care provoacă calmare, relaxare, reducerea anxietății, somnolență, încetinirea respirației și diminuarea reflexelor.