OK
X
cavicorn, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cavicorne)
1.
(despre
animale)
care
posedă
coarne
cavitare,
găunoase.
concrețiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. concretion, lat. concretio)
1.
depunere
care
se
formează
în
rocile
sedimentare
prin
concentrarea
substanțelor
minerale
din
soluții
apoase
în
jurul
unui
corp
străin;
sinter.
2.
formațiune
din
precipitări
de
săruri
în
țesuturi
sau
organe
cavitare.
endoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. endoscopie)
1.
examinare
a
interiorului
anumitor
organe
cavitare
sau
tubulare
cu
ajutorul
endoscopului.
hiperchinezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hyperkinésie)
1.
exagerare
a
funcției
motorii
a
diferitelor
organe
cavitare
sau
a
mușchilor
striați.
cavicorn, -e
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cavicorne)
1.
(zool.)
(la
sg.)
animal
din
această
familie.
2.
(zool.)
(la
plural)
familie
de
erbivore
rumegătoare,
cu
coame
cavitare;
familie
de
erbivore
rumegătoare
care
au
coarnele
goale
în
interior
și
persistente:
taurinele,
antilopele
etc.
anastomozare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anastomoza)
1.
(med.)
stabilire
(chirurgicală)
a
unei
legături
între
două
vase
sangvine
sau
între
două
organe
cavitare;
(rar)
anastomozat.