OK
X
consimțământ
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consentement)
1.
încuviințare,
aprobare;
asentiment.
acceptare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (accepta)
1.
acțiunea
de
a
accepta.
2.
(cont.)
consimțământ
al
întreprinderii
cumpărătoare
pentru
achitarea
furnizoare;
accept.
3.
(jur.)
manifestare
a
voinței
de
a
dobândi
un
drept,
o
moștenire,
o
ofertă.
agrement
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrément)
1.
plăcere,
distracție,
divertisment.
2.
(jur.)
consimțământ,
încuviințare,
acord
internațional
între
părți
în
scopul
reglementării
raporturilor
juridice.
aproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. approbare)
1.
a
încuviința
o
acțiune,
o
părere
etc.;
a-și
da
consimțământul,
a
fi
de
acord.
2.
a
rezolva
favorabil.
asentiment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assentiment)
1.
consimțământ
voluntar
la
propunerea,
în
acțiunea
cuiva;
permisiune.
2.
a
fi
în
~ul
cuiva
=
a
proceda
în
conformitate
cu
dorința
cuiva.
aviz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avis)
1.
înștiințare
oficială;
documentul
prin
care
se
face.
2.
punct
de
vedere,
părere.
3.
apreciere,
rezoluție
a
unei
autorități;
consimțământ.
consimți
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consentir)
1.
tr.,
intr.
a-și
da
consimțământul;
a
încuviința,
a
aproba.