Dictionar

chimonou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kimono)

1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
 

decolteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești.
2. partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei.
 

jachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jaquette)

1. haină bărbătească de ceremonie croită pe talie, lungă, până aproape de genunchi.
2. haină femeiască pe talie, care acoperă partea de sus a corpului.
 

croială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (croi + -eală)

1. felul cum e croită o haină; tăietură.
2. (fig.) fel de a fi; caracter.
3. (înv.) plan, arhitectură.
4. (var.) (reg.) curuială.
 

cămășoi

Parte de vorbire:  s.n. (pop., fam.)  
Etimologie: (cămașă + -oi)

1. cămașă (mare) croită dintr-o bucată.
2. (var.) cămeșoi.