OK
X
croială
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (croi + -eală)
1.
felul
cum
e
croită
o
haină;
tăietură.
2.
(fig.)
fel
de
a
fi;
caracter.
3.
(înv.)
plan,
arhitectură.
4.
(var.)
(reg.)
curuială.
charleston
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. charleston)
1.
dans
american
de
perechi
împrumutat
din
folclorul
negrilor,
cu
mișcări
foarte
repezi,
prin
flexiunea
părții
de
jos
a
picioarelor;
melodia
corespunzătoare.
2.
talger
~
=
talger
(cinel)
dublu,
acționat
cu
piciorul
de
către
baterist,
în
orchestra
de
jaz.
3.
croială
specială
de
pantaloni.
chimonou
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kimono)
1.
halat
cu
mâneci
foarte
lungi.
2.
croială
de
îmbrăcăminte
femeiască
în
care
mâneca
este
dintr-o
singură
bucată
cu
talia.
3.
haină
femeiască
(de
casă)
croită
astfel.
cloș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cloche)
1.
(despre
croială,
rochii,
mâneci)
larg
și
cu
falduri,
în
formă
de
clopot.
cupă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupe)
1.
(croitorie)
tăietură,
croială.
2.
(la
jocul
de
cărți)
tăierea,
separarea
cărților
în
două
părți.
eleganță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élégance, lat. elegantia)
1.
distincție,
grație
în
atitudini,
în
maniere;
rafinament,
gust,
distincție
în
felul
de
a
se
îmbrăca,
în
croiala
hainelor.
2.
distincție
în
limbaj,
în
stil.
fason
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. faşon)
1.
fel,
manieră
în
care
este
făcut
un
lucru;
format
al
unei
haine,
pălării
etc.;
croială.
2.
(fam.;
pl.)
nazuri,
mofturi.