OK
X
debarasor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. débarrasseur)
1.
cel
care
lucrează
la
debarasarea
unui
spațiu.
depurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dépuration)
1.
acțiunea
de
a
depura;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
depurare,
(înv.)
depurațiune.
2.
debarasarea
unui
corp
de
impuritățile
pe
care
le
conține
pentru
a-l
face
(mai)
pur;
(prin
general.)
purificare.
3.
(med.)
purificare
a
sângelui
de
toxine.
dezvăț
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (dezvăța)
1.
faptul
de
a
(se)
dezvăța;
dezvățare.
2.
pierdere
a
unei
deprinderi;
debarasare
de
o
obișnuință;
dezobișnuire.
3.
(var.)
(înv.)
desvăț.
4.
(antonim)
învăț.