OK
X
denunțare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. denunța)
1.
acțiunea
de
a
denunța
și
rezultatul
ei.
2.
desfacere
a
unui
contract
sau
a
unui
tratat
prin
voința
unilaterală
a
uneia
dintre
părți.
3.
denunț.
delațiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. délation, lat. delatio)
1.
denunțare,
denunț.
denunț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (denunţa)
1.
semnalarea
către
o
autoritate
a
comiterii
unei
infracțiuni;
denunțare,
delațiune.
ratificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ratification)
1.
acțiunea
de
a
ratifica
și
rezultatul
ei;
ratificare.
2.
confirmare,
în
formă
autentică,
de
către
o
autoritate
competentă
a
convențiilor,
a
tratatelor
etc.,
pentru
a
le
da
valabilitate;
documentul
legal
al
acestei
confirmări.
3.
(var.)
ratificațiune.
4.
(antonim)
denunțare.
demascare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. demasca)
1.
acțiunea
de
a
(se)
demasca
și
rezultatul
ei;
dezvăluire,
dare
în
vileag.
2.
(pol.)
denunțare.
donosenie
Parte de vorbire:
s.f. (ieșit din uz)
Etimologie: (donosi + -enie)
1.
acțiunea
de
a
denunța;
denunțare,
(fig.)
turnare.