ratificație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. ratification)
Etimologie: (fr. ratification)
1. acțiunea de a ratifica și rezultatul ei; ratificare.
2. confirmare, în formă autentică, de către o autoritate competentă a convențiilor, a tratatelor etc., pentru a le da valabilitate; documentul legal al acestei confirmări.
3. (var.) ratificațiune.
4. (antonim) denunțare.