Dictionar

emir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émir)

1. titlu dat descendenților lui Mohamed.
2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane.
 

infecunditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. infécondité)

1. lipsă de fecunditate, se spune mai ales când se vorbește despre pământ; nerodire, sterilitate.
2. absența descendenților, pentru ființe umane sau animale; infertilitate.
3. (antonime) fecunditate, fertilitate; rodnicie.
 

neodamod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neódamode, gr. neodamodes)

1. (ant.) nume dat în Sparta iloților liberați și descendenților lor.
 

patronimic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patronymique, lat. patronymicus)

1. adj., s. n. (ant.) (nume) comun tuturor descendenților aceluiași strămoș (ilustru).
2. s. n. patronim.
 

șiit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. chiite, engl. shiite)

1. I. referitor la șiism (doctrina musulmanilor care cred că succesiunea lui Abu Bakr la califat nu a fost legală și că acest drept ar trebui să revină descendenților lui Ali).
2. care aderă la șiism.
3. II. adept al șiismului.