OK
X
diavolime
Parte de vorbire:
s.f. sing.
Etimologie: (diavol + -ime)
1.
totalitatea
diavolilor;
mulțime
de
diavoli.
diavoloaie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (diavol + -oaie)
1.
ființă
imaginară,
considerată
drept
întruchiparea
spiritului
rău;
diavol
având
înfățișarea
unei
femei;
diavol
de
sex
feminin;
soția
diavolului;
diavoliță.
demon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1.
(ant.)
spirit
care
dirijează
destinul
oamenilor,
al
cetăților
etc.
2.
diavol,
drac.
3.
(fig.)
om
rău.
4.
(în
literatura
romantică)
ființă
care
întruchipează
răzvrătirea
împotriva
destinului,
eroismul,
curajul,
măreția,
frumusețea
fizică
etc.
5.
(în
poezie)
geniu
chinuit
de
neliniște,
care
stârnește
pasiuni,
dorințe.
demoniza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (demon + -iza)
1.
a
da
caracter
demonic;
a
personifica
într-un
demon.
2.
a
atrage
de
partea
diavolului,
a
răului.
DEMONO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. démono-, cf. lat. daemon, gr. daimon „zeu, ființă supranaturală”)
1.
„demon,
diavol”.
demonofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. demonofobia)
1.
frică
patologică
de
demoni,
de
diavoli;
satanofobie.
desatanizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (de- satan/ic/ + -iza)
1.
acțiunea
de
alungare
a
diavolului
prin
exorcizare;
sfințire.
diabolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. diabolique, lat. diabolicus)
1.
drăcesc,
de
(la)
diavol;
demonic.
2.
funest,
primejdios.
3.
rău,
crud;
cinic;
perfid.