OK
X
falset
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. falsetto)
1.
sunet
din
registrul
cel
mai
acut
al
vocii
bărbătești;
voce
de
cap.
2.
executare
falsă
a
unei
piese
muzicale.
3.
în
~
=
cu
voce
ascuțită.
falsetist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. falsettiste)
1.
(muzică
clasică)
cântăreț
cu
timbru
de
falset;
contratenor.
flamenco
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (sp. flamenco)
1.
gen
al
muzicii
populare
spaniole,
la
țiganii
din
Andaluzia,
care
combină
cântecul
și
dansul
pe
un
acompaniament
de
chitară
și
castaniete.
2.
(adj.)
stil
~
=
stil
melodic
de
interpretare
vocală
cu
efect
de
falset.
tenorino
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. tenorino)
1.
tenor
lejer,
care
cântă
în
falset.
falsetist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (cf. fr. falsettiste)
1.
(muzică
clasică)
cântăreț
cu
timbru
de
falset;
contratenor.