Dictionar

fascinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fascination, lat. fascinatio)

1. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva.
 

hipnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypnose)

1. stare de somn parțial provocată artificial prin sugestie.
2. (fig.) fascinație.
 

magnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magnétisme, germ. Magnetismus)

1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul.
2. ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene.
3. (fig.) atracție; influență, fascinație.
4. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice.
 

șarm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. charme)

1. atracție puternică, fascinație exercitată de o persoană sau un lucru; farmec, grație.
2. (antonime) dizgrație, (înv.) disgrație.
 

talasomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. thalassomania)

1. fascinație intensă sau pasiune pentru mare.