firmament
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. firmament, lat. firmamentum)
Etimologie: (fr. firmament, lat. firmamentum)
1. (astronomie antică) sfera de deasupra planetelor care înconjoară pământul și de care se consideră că sunt atașate stelele fixe.
2. (în cosmologia biblică) spațiu ceresc care separă apele superioare de apele inferioare.
3. boltă cerească; cer.