Dictionar

aerocartografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor și hărților topografice pe bază de aerofotograme.
 

aerofotogrammetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophotogrammétrie)

1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafețelor terestre în vederea întocmirii hărților topografice prin fotograme aeriene.
 

aeropoligonație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéropolygonation)

1. triangulație fotogrammetrică spațială care folosește fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.
 

aeroproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroprojecteur)

1. aparat de restituție fotogrammetrică pentru proiectarea spațială a mai multor fotograme aeriene.
 

aerotaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.
 

aerotopografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotopographie)

1. tehnică a măsurătorilor terestre cu aerofotograme.